Aud atat de des stereotipul "viata nu e ca in filme" incat incep sa ma plictisesc. La fel de banal e si dictonul "viata bate filmul". Ce ar fi mai bine sa nu incurcam lucrurile si sa lasam fictiunea la locul ei? Doar sa o privim, sa o admiram sau sa o criticam si, in cel mai bun caz, sa invatam din ea.
"Reign Over Me"> sau "Acopera-mi inima" e unul dintre acele filme care spune mai mult decat arata. E un film care ridica prietenia la rang de arta. E un film care parca te trage de maneca si iti spune "nu mai fi atat de egoist". Din aceeasi categorie face parte si "The Bucket List" care prezinta totul cu un umor fin desi se termina cu un deces.
Doua pelicule care m-au facut sa ma gandesc la toti prietenii pe care i-am dezamagit, la toate momentele in care am fost excesiv de egoista sau nepasatoare dar, si la acele clipe in care am avut parte de acelasi tratament din partea celorlalti. Se pare ca uneori chiar valoram mai putin decat un bilet la loto. Oare trebuie mai intai sa pierzi ca sa realizezi ca ai avut ceva sau invers?
(P.S. post deosebit de subiectiv)
"Reign Over Me"> sau "Acopera-mi inima" e unul dintre acele filme care spune mai mult decat arata. E un film care ridica prietenia la rang de arta. E un film care parca te trage de maneca si iti spune "nu mai fi atat de egoist". Din aceeasi categorie face parte si "The Bucket List" care prezinta totul cu un umor fin desi se termina cu un deces.
Doua pelicule care m-au facut sa ma gandesc la toti prietenii pe care i-am dezamagit, la toate momentele in care am fost excesiv de egoista sau nepasatoare dar, si la acele clipe in care am avut parte de acelasi tratament din partea celorlalti. Se pare ca uneori chiar valoram mai putin decat un bilet la loto. Oare trebuie mai intai sa pierzi ca sa realizezi ca ai avut ceva sau invers?
(P.S. post deosebit de subiectiv)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu