Azi am avut o discutie "filosofica", cu un coleg, pe tema "De ce nu au fetele bloguri?". Sincer, chiar nu stiam paradoxul asta (oare pe ce lume traiesc?!). Totusi cred ca exista si o explicatie logica.
Probabil fetele prefera sa isi scrie gandurile cu un pix roz pe un caiet pufos pe care, mai apoi, il leaga cu zeci de lantzuri si lacate. Sau nu.
Probabil fetele prefera sa isi scrie gandurile cu un pix roz pe un caiet pufos pe care, mai apoi, il leaga cu zeci de lantzuri si lacate. Sau nu.
Poate ca fetele sunt prea ocupare cu vorbitul (ca sa nu fiu rautacioasa si sa spun - "barfitul"). Cum evenimentele ce se merita a fi "discutate" sunt atat de multe si in permanenta miscare, e greu sa tii pasul si sa le consemnezi pe blog. Si apoi, unde mai pun ele "mirificul" tic verbal - "fată" - pronuntat cu atata patos? Sau nu.
Poate ca au si fetele bloguri dar, spun lucruri atat de neinteresante incat nu le cauta nimeni. Sau nu.
Poate ca al meu coleg nu a cautat destul. Sau nu
Un parc. Toamna. Frig. Ceata. Pustiu. Semiîntuneric. O banca.... Doi copii prosti. O fata la un capat. Un baiat la celalalt capat. Indragostiti. De unde stiu ca sunt indragostiti? Nu stiu.
EA se uita in zare dar, nu priveste. In mintea ei e un adevarat haos. Franturi de imagini, vorbe, certuri, reprosuri, planuri. Toti piticii de pe creierul ei tropaie excesiv. Pauza. O lacrima ii aluneca usor pe obraz si cade pe mana. Piticii tac.
EL se uita in gol. In capul lui e liniste pentru ca e gol. Doar o singura intrebare. "Ce caut eu aici?".
Un parc. Toamna. Frig. Ceata. Pustiu. Semiîntuneric. O banca.... (to be continued...)
Poate ca au si fetele bloguri dar, spun lucruri atat de neinteresante incat nu le cauta nimeni. Sau nu.
Poate ca al meu coleg nu a cautat destul. Sau nu
___________________________________________________________________
Un parc. Toamna. Frig. Ceata. Pustiu. Semiîntuneric. O banca.... Doi copii prosti. O fata la un capat. Un baiat la celalalt capat. Indragostiti. De unde stiu ca sunt indragostiti? Nu stiu.
EA se uita in zare dar, nu priveste. In mintea ei e un adevarat haos. Franturi de imagini, vorbe, certuri, reprosuri, planuri. Toti piticii de pe creierul ei tropaie excesiv. Pauza. O lacrima ii aluneca usor pe obraz si cade pe mana. Piticii tac.
EL se uita in gol. In capul lui e liniste pentru ca e gol. Doar o singura intrebare. "Ce caut eu aici?".
Un parc. Toamna. Frig. Ceata. Pustiu. Semiîntuneric. O banca.... (to be continued...)
Un comentariu:
Referitor la prima parte din post, habar nu am de ce fetele nu prefera sa scrie in blog... Probabil le trebuie talent, chef si un subiect interesant:)).
Referitor la cea de-a doua parte, sunt putin dezorientat. De ce de fiecare data cand se vrea sa se imortalizeze o atmosfera ciudata sau anumite sentimente confuze se folosesc fraze mici, eliptice de predicat. Pe langa faptul ca ma trimite cu gandul la comment-urile sau la acele pagini de jurnal citite de pe la diferiti utilizatori de pe hi5, cred ca le-ai folosit prea in exces. Nu vreau sa le anulez importanta dar au farmecul lor in numar mic. Poate era mai recomandat sa descrii natura, parcul, atmosfera ('semiintunericul', 'pustiul') ceva mai detaliat, pentru a accentua conexiunea dintre aceste elemente si sentimentele confuze ai celor doi tineri. Parerea mea :D...
Trimiteți un comentariu