Citeam aseara blogul lui Tudor Chirila si printre sutele de posturi am descoperit unul care mi-a dat tema de gandire. Se numea "Forever young" si te invita sa iti imaginezi ca ai ajuns la batranete, iar Dumnezeu, in nemarginita lui marinimie, iti oferea posibilitatea sa retraiesti 3 momente din trecut.
Daca as avea posibilitatea sa-mi retraiesc viata probabil ca as schimba multe decizii, as trai mai intes anumite momente, as reprosa mai putine si as ierta mai multe, dar, am doar 3 momente deci trebuie sa fiu concisa.
Primul (in ordine cronologica) ar fi 15 septembrie 1996. Da... prima zi de scoala. Stiu ca m-a trezit mama pe la 6:30 si am inceput sa topai in pat. Eram foarte fericita, curioasa, entuziasmata. Apoi... ceata... doar franturi de amintiri. M-am asezat in prima banca de la perete. Colega mea de banca era Georgiana Suhan. Pe masa erau abecedarele, iar pe tabla scria cu creta colorata "Bine ati venit!". Daca as fi stiut cata munca ma asteapta as fi savurat mai mult momentele alea si as fi fost mai atenta la detalii pentru ca era un moment unic in viata.
Al doilea e undeva in vara anului 1998. Vreau sa il retraiesc tocmai pentru ca nu imi aduc aminte de el. Se presupune ca intr-una din zilele de vacanta dintre a II-a si a III-a am cunoscut-o pe Adina. Ce a urmat se stie - dragoste cu nabadai, dar care a fost momentul in care am facut cunostinta nu mai stiu. Prima amintire cu ea e la fel de vaga. Cand a sosit momentul sa plece acasa tatal ei m-a intrebat numarul de telefon pentru ca, pe viitor, sa putem sa ne intalnim mai usor. Era pentru prima data cand vorbeam la telefon cu o prietena (nu va imaginati ca pana atunci am trait in grota si nu stiam ce e ala telefon, dar pe atunci se purta "mersu la usa" ).
Al treilea moment e in iunie 2000. O amintire mai putin placuta pe care daca as putea, as incerca sa o schimb. Era cu o seara inainte de a pleca in excursie cu colegii. Bagaje facute, emotie, nerabdare, planuri... Bun si ce e rau in asta... Rau e nestiinta mea. Pentru ca parintii mei considerau ca eram prea mica pentru ca sa inteleg ce se intampla mi-au ascuns ca mama e bolnava, ca trebuie operata... chiar in seara dinaintea excursiei. Daca as fi stiu probabil nu as fi mers nicaieri si as fi fost alaturi de ea.
Cam asta din ce a fost. Iar daca as ajunge la batranete probabil ca as vrea alte 3 momente. Sunt foarte curioasa cum ar arata viata mea in 18 noiembrie 2038. Probabil cu totul altfel decat mi-o imaginez... sau nu.
Ganditi-va si voi la 3 momente din trecut si incercati sa le retraiti. Pun pariu ca o sa incercati niste sentimente aparte! (vorbise sentimentalista din mine)
Daca as avea posibilitatea sa-mi retraiesc viata probabil ca as schimba multe decizii, as trai mai intes anumite momente, as reprosa mai putine si as ierta mai multe, dar, am doar 3 momente deci trebuie sa fiu concisa.
Primul (in ordine cronologica) ar fi 15 septembrie 1996. Da... prima zi de scoala. Stiu ca m-a trezit mama pe la 6:30 si am inceput sa topai in pat. Eram foarte fericita, curioasa, entuziasmata. Apoi... ceata... doar franturi de amintiri. M-am asezat in prima banca de la perete. Colega mea de banca era Georgiana Suhan. Pe masa erau abecedarele, iar pe tabla scria cu creta colorata "Bine ati venit!". Daca as fi stiut cata munca ma asteapta as fi savurat mai mult momentele alea si as fi fost mai atenta la detalii pentru ca era un moment unic in viata.
Al doilea e undeva in vara anului 1998. Vreau sa il retraiesc tocmai pentru ca nu imi aduc aminte de el. Se presupune ca intr-una din zilele de vacanta dintre a II-a si a III-a am cunoscut-o pe Adina. Ce a urmat se stie - dragoste cu nabadai, dar care a fost momentul in care am facut cunostinta nu mai stiu. Prima amintire cu ea e la fel de vaga. Cand a sosit momentul sa plece acasa tatal ei m-a intrebat numarul de telefon pentru ca, pe viitor, sa putem sa ne intalnim mai usor. Era pentru prima data cand vorbeam la telefon cu o prietena (nu va imaginati ca pana atunci am trait in grota si nu stiam ce e ala telefon, dar pe atunci se purta "mersu la usa" ).
Al treilea moment e in iunie 2000. O amintire mai putin placuta pe care daca as putea, as incerca sa o schimb. Era cu o seara inainte de a pleca in excursie cu colegii. Bagaje facute, emotie, nerabdare, planuri... Bun si ce e rau in asta... Rau e nestiinta mea. Pentru ca parintii mei considerau ca eram prea mica pentru ca sa inteleg ce se intampla mi-au ascuns ca mama e bolnava, ca trebuie operata... chiar in seara dinaintea excursiei. Daca as fi stiu probabil nu as fi mers nicaieri si as fi fost alaturi de ea.
Cam asta din ce a fost. Iar daca as ajunge la batranete probabil ca as vrea alte 3 momente. Sunt foarte curioasa cum ar arata viata mea in 18 noiembrie 2038. Probabil cu totul altfel decat mi-o imaginez... sau nu.
Ganditi-va si voi la 3 momente din trecut si incercati sa le retraiti. Pun pariu ca o sa incercati niste sentimente aparte! (vorbise sentimentalista din mine)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu