Atitudine nihilista

Sunt obosita. Asta e singura certitudine din viata mea din ultima vreme. Nu e nimic nou sa fiu in ceata, doar is o balanta tipica... cand sunt balantele in echilibru?! Ce ma intristeaza cel mai mult e ca nu stiu care e motivul primordial al oboselei...

Am obosit sa traiesc in lumi pararele alaturi de cei pe care ii iubesc. Parca e un dialog intre surzi si muti. Pe mine nu ma intereseaza ce au ei de zis pentru ca mi se pare inutil si derizoriu, pe ei nu ii intereseaza argumentele mele pentru sunt fermi convinsi de superioritatea lor. Poate ar trebui sa mai stau deoparte si sa ascult sau pur si simplu sa incetez sa-mi mai pese. Nesemtirea e buna!

Am obosit sa mai fac pe plac celor care au asteptari mari de la mine. Gresesc, sunt om!! Da, stiu, e o scuza pentru oameni slabi dar macar primesc un bonus pentru ca recunosc. Fac multe greseli, asta e... si va rog sa nu mai aveti nicio asteptare de la mine.

Am obosit sa ma lupt cu orgolii prostesti, ambitie, planuri ascunse. Mi se rupe... nu aveti decat sa fiti cat se poate de ironici, de ascunsi si de clevetitori... mi se rupe. Vreti sa aveti sufletul negru... go on! doar e al vostru, nu stiu de ce ar trebui sa imi pese mie de cromatica voastra interioara. La mine e verde. Anyone who cares?! Nobody... wow ce supriza!

Am obosit sa ma invart in cerc. Parca suntem la azilu de batrani si avem memoria in traista. Aceeasi discutie, purtata cu aceleasi cuvinte, cu aceleasi persoane, in acelasi context... poate un reportofon ar schimba situatia. Over and over again.

Am obosit sa ma plang ca nu suport facultatea asta si ca acea cariera pe care o voi avea va fi de rahat. It's time to accept it! Soarta ce sa-i faci... vrei bani, te vinzi... vrei satisfactie, mori de foame... (p.s. vorbeam de contabilitate :-J)

Happy Birthday Alex!

Sofia - Vei ramane in gandul meu
Asculta mai multe audio Muzica

Chiar daca nu am cui sa ii spun...
Chiar daca nu ma pot bucura ca azi ai fi implinit 20 de ani...
Chiar daca nu mai conteaza acum...
VEI RAMANE IN GANDUL MEU

Long time, no see...

Tavy-Nopti de mai
Asculta mai multe audio Muzica

Hmmm, da, cam long time, suficient de long incat sa ma gandesc daca mai are rost sa mai scriu ceva. Adica, cui i-ar folosi?! Poate mie?! Dar de ce sa scriu pe blog cand am atata maculatura in casa... Chiar asa?! De ce un blog? Poate pentru ca e mai "secret" decat daca as mazgali ceva pe o foaie aruncata la intamplare, poate ca imi doresc ca cineva sa citeasca, poate ca imi doresc sa arat altceva, poate ca imi e mai usor cu tastatura decat cu pixul...

In fine, au trecut 6 luni de cand nu am mai deschis pagina... 184 de zile in care as fi vrut sa zic ca s-au intamplat multe... Eh nimic marcant, doar fabulatie asa ca nu am sa ma apuc de povestit.

Mi-e dor si e ciudat. E ciudat ca nu mi-a fost dor pana in clipa in care am stiut ca nu o sa-l mai vad niciodata. Ma mai gandeam la el si inainte, ma intrebam oare ce mai face, pe ce fata a mai vrajit, cum se descurca cu masina, ce mai face fratele lui, de abia asteptam sa ii arat ca am invatat sa conduc si sa fumez narghilea, sa-l cert ca a disparut fara nicio explicatie. E ciudat cum mi-am adus brusc aminte ce rol a avut in viata mea (sau eu in a lui). De multe ori m-am intrebat daca am dreptul sa ii fiu la capatai. Habar nu am, cine naiba poate sa imi mai raspunda acum? Eu, totusi, ma incapatanez sa il vizitez chiar daca stiu ca nu ma astepta acolo... Cum Dumnezeu sa vorbesti cu o piatra?! Totusi e cel mai aproape loc de el.... Si iata-ma iarasi vorbind de Alex....

Varia este fortuna!

"Viata e grea... da' trece"

Multa vreme am vrut sa mai scriu o cronica a ultimelor evenimente, dar, de fiecare data cand deschideam pagina, aveam mainile legate... apoi s-au incurcat gandurile atat de rau incat nici acum nu stiu cum sa le descurc si sa spun in cuvinte coerente ce e in sufletul meu...

E sezonul inmormantarilor! Suna cinic nu?! "Varia este fortuna".... Soarta e schimbatoare. Musulmanii considera ca toata viata lor a fost scrisa inainte de a se naste de catre Allah, "maktub"... Asa o fi?! Oare cum ar fi sa stii cata vreme mai poti sa ii vezi pe cei dragi?! Cred ca mereu i-ai privi cu compasiune, cu o strangere de inima... pe de o parte ai fi trist gandindu-te la tragedia lor, iar pe de alta i-ai multumi lui Dumnezeu ca tu mai ai zile. In orice caz ai aprecia mai mult ultime clipe, fiecare vorba, gluma, compliment, prostie, repros, ai cladi un munte de amintiri, incercand sa nu uiti nici un detaliu cu acea persoana. Ti-ai pregati sufletul pentru durerea pe care ti-o va pricinui moartea lui. Dar ce faci cand toate astea cad peste tine din senin?!Din pacate am primit raspunsul la ambele intrebari... Durerea e aceeasi, dorul e la fel...

Tot musulmanii au o pilda. Se spune ca unei mame i-a murit copilul si s-a dus la un intelept despre care se credea ca face minuni. Cand i-a cerut sa ii invie copilul, inteleptul i-a spus: "Mergi si cauta in lume un om batran care nu a pierdut, in viata lui, pe cineva drag. Adu-l la mine si eu voi face minunea". Femeia a mers in lume si a cautat tot restul vietii sale... dar nu a gasit pe nimeni...

Despre... Moarte?!

Moartea e un fenomen simplu in natura , numai oamenii il fac inspaimantator. O fraza care descrie epopeea unei zilei, sau... a unui sentiment. La fiecare sonerie a telefonului ma astept ca la capatul celalalt sa fie Moartea. Parca si vad un dialog de la marginea morbidului: "Alo, aici Moartea! Sun in interes de serviciu. Tocmai am racolat-o pe bunica ta. Acum e in antreu la sefu, asteapta repartizarea. Hai sa fie intr-un ceas bun sa ne vedem voinici, voiosi la lichidare!"

Cum era aia?! "Traim nefericiti si murim doar pt a aduce nefericire altora!" Uff ce ti-e si cu moartea asta?! Se intinde ca ceata peste tot si toate. Macar daca s-ar limita doar la nenorocirea muribundului... UUUUUUUUUUUUUUFFFFFFFFFFFFFF.... Uneori imi vine sa urlu "Da mori o data si scapa-ne de chin!" dar in secunda 2 ma cuprinde rusinea si scarba de aceste ganduri... Ce ti-e si cu omul asta, cum da de greu cum isi da demisia... Rusine sa imi fie!

Si apoi de ce trebuie sa fie inmormantarea atat de ... sonora? De ce trebuie atati decibeli ca sa iti arati suferinta? Or' fi direct proportionale? In fine, oricum totul se reduce la mancare. Doua bocete, nise rugaciuni lalaite si hai sa facem boftul mare... Atat de trist... Unde sunt acele ritualuri in care rudele dansau si cantau la inmormantare pt ca muritorul a scapat de calvarul vietii?!

Cam morbid pe ziua de azi... au, pardon!

Lamentabil

Nu stiu exact ce sau cine sau unde... dar cuvantul in rasuna obsesiv in urechi ca zogomotul unui clopot lovit. E clar ca vesnicul meu pitic de pe creier a inceput sa lucreze, trezit probabil de o porcarie de carte pe care m-am ambitionat sa o citesc - John Fowels - Magicianul... o carte construita pe calapodul "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".

Zilele astea am realizat ca oamenii vad lumea numai dupa cum vor ei sa se petreaca lucrurile... O herghelie intreaga dotata cu ochelari... Atat de inghusti incat au minte cat o scandura in dunga... Si cand te gandesti ca sunt toate scrise si facute de o singura mana si suntem toti rezultatul aceleasi vointe?!... Lamentabil...

Ne-am nascut doar pentru a savura suferinta altora si, in lipsa ei, o provocam, pentru ca, nu-i asa, savuram cu sete neputinta celorlalti bucurandu-ne ca nu suntem noi cei loviti. Cu toate acestea suntem plini de vina, si murim doar pentru a-i condamna pe ceilalti la... suferinta... Lamentabil...

Si mergand orbeste pe cliseul "Tinerii vor sa fie fideli si nu pot; batranii vor sa fie infideli si nu pot" ne acoperim de greseli, de vieti false, de idealuri de hartie. Barbatii se insoara pentru ca sunt obositi sa caute, iar femeile pentru ca sunt curioase si ambii sunt dezamagiti. In cautarea timpului trecut avem impresia ca putem intineri repetand aceleasi greseli si creind aceleasi situatii. Un labirind din tufe ofilite... Lamentabil...

Frumusetea adevarata sfarseste acolo unde apare o urma de intelectualiate. Asa ca ne conservam beatitudinea pentru ca, in final, nu filosofia lui Kant o sa ne asigure o partida de sex o data pe an si atunci stangace si lipsita de orice placere. In nici un caz cartile din liceu nu o sa ne asigure un cec gras la sfarsit de luna, cec strecurat pe sub birou, pentru ca acolo o sa-ti petreci anii tineretii, intre parchet, birou si un madular fleoscait... Lamentabil...

Despre dragoste (in tandem cu Octavian Paler)

Ma simt intoxicata de atatea inimioare, ursuleti si baloare; de atatea false declaratii hipersiropoase; de meduze (?!) si de povesti de dragoste. Da, se poate spune, intr-un mod mai mult sau mai putin subiectiv, ca sunt indragostita, dar asta se intampla in tot anul, nu pe 14 si nici pe 24. Nu ma transform la ora 00:00 pe 14 si incep sa visez numai inimioare si nici nu zburd ca un miel dezlegat behaind "Te iubesc". Dar, deh, pe sistemul "trebuie sa manance si gura noastra ceva" ni se baga pe gat pana la regurgitare numai puf roz si balonase. (Ah, apropo de puf roz... cei din Feaa, seria 221... o stiti pe tipa cu pix roz cu puf?!.. fara nicio legatura cu postul, doar o idee evadata)

Eh si dupa atata nihilism sa zica si Paler ceva, ca e roz pufos ce zice, hai luati si zburdati :X Manca-v-ar mama de oitze indragostite >:D<

Despre dragoste de Octavian Paller


Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...

Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul...

Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...

O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.

Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.

Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...

Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte...

Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii...

Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii...
LA MULTI ANI!

Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.

Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane...

Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!...

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.

Cine are capacitatea de a se indragosti poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!

Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza...
si ca orice floare pe care, daca nu o uzi, se ofileste...

Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!

Iubirea e tot ce dorim, iar, in final, e tot ce-am avut.

Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie...

Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!

In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.

Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile".

Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste...

Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!
Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa... si un suflet smuls din piept...

O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.

Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie...

Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului...

Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi...

Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?

Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.

Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam;insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem...

Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult decat aceea de a fi fericiti...

Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.

Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?"

Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!

Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra...

Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului…

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta...

"Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului." - William Shakespeare

Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte...

Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea...

O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.

Pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele...

Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.

Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit...

Sa visezi un inger?...
dar am deja un vis...
si am si un inger...
iar ingerul e visul meu...

Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire...

Fara IUBIRE nu exista viata!
IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!

Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens...

Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile...

In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec.

Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.

Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea!

Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput...

Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.

Oamenii ne dau uneori vise, dar viata le spulbera…

Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti...

Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme,punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi.

Dragostea e speranta, si, fara speranta, lumea nu ar exista...

Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti.

Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat...

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi... "jertfa".

Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire.

Dragostea este un joc ciudat:
sau amandoi castiga sau amandoi pierd...

Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze...

Femeia...
este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata...
Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!

Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca, de fapt, asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste...

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori, din ambele motive. Insa, de cele mai multe ori, uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Despre amintiri

Citeam aseara blogul lui Tudor Chirila si printre sutele de posturi am descoperit unul care mi-a dat tema de gandire. Se numea "Forever young" si te invita sa iti imaginezi ca ai ajuns la batranete, iar Dumnezeu, in nemarginita lui marinimie, iti oferea posibilitatea sa retraiesti 3 momente din trecut.

Daca as avea posibilitatea sa-mi retraiesc viata probabil ca as schimba multe decizii, as trai mai intes anumite momente, as reprosa mai putine si as ierta mai multe, dar, am doar 3 momente deci trebuie sa fiu concisa.

Primul (in ordine cronologica) ar fi 15 septembrie 1996. Da... prima zi de scoala. Stiu ca m-a trezit mama pe la 6:30 si am inceput sa topai in pat. Eram foarte fericita, curioasa, entuziasmata. Apoi... ceata... doar franturi de amintiri. M-am asezat in prima banca de la perete. Colega mea de banca era Georgiana Suhan. Pe masa erau abecedarele, iar pe tabla scria cu creta colorata "Bine ati venit!". Daca as fi stiut cata munca ma asteapta as fi savurat mai mult momentele alea si as fi fost mai atenta la detalii pentru ca era un moment unic in viata.

Al doilea e undeva in vara anului 1998. Vreau sa il retraiesc tocmai pentru ca nu imi aduc aminte de el. Se presupune ca intr-una din zilele de vacanta dintre a II-a si a III-a am cunoscut-o pe Adina. Ce a urmat se stie - dragoste cu nabadai, dar care a fost momentul in care am facut cunostinta nu mai stiu. Prima amintire cu ea e la fel de vaga. Cand a sosit momentul sa plece acasa tatal ei m-a intrebat numarul de telefon pentru ca, pe viitor, sa putem sa ne intalnim mai usor. Era pentru prima data cand vorbeam la telefon cu o prietena (nu va imaginati ca pana atunci am trait in grota si nu stiam ce e ala telefon, dar pe atunci se purta "mersu la usa" ).

Al treilea moment e in iunie 2000. O amintire mai putin placuta pe care daca as putea, as incerca sa o schimb. Era cu o seara inainte de a pleca in excursie cu colegii. Bagaje facute, emotie, nerabdare, planuri... Bun si ce e rau in asta... Rau e nestiinta mea. Pentru ca parintii mei considerau ca eram prea mica pentru ca sa inteleg ce se intampla mi-au ascuns ca mama e bolnava, ca trebuie operata... chiar in seara dinaintea excursiei. Daca as fi stiu probabil nu as fi mers nicaieri si as fi fost alaturi de ea.

Cam asta din ce a fost. Iar daca as ajunge la batranete probabil ca as vrea alte 3 momente. Sunt foarte curioasa cum ar arata viata mea in 18 noiembrie 2038. Probabil cu totul altfel decat mi-o imaginez... sau nu.

Ganditi-va si voi la 3 momente din trecut si incercati sa le retraiti. Pun pariu ca o sa incercati niste sentimente aparte! (vorbise sentimentalista din mine)