"Viata e grea... da' trece"
Multa vreme am vrut sa mai scriu o cronica a ultimelor evenimente, dar, de fiecare data cand deschideam pagina, aveam mainile legate... apoi s-au incurcat gandurile atat de rau incat nici acum nu stiu cum sa le descurc si sa spun in cuvinte coerente ce e in sufletul meu...
E sezonul inmormantarilor! Suna cinic nu?! "Varia este fortuna".... Soarta e schimbatoare. Musulmanii considera ca toata viata lor a fost scrisa inainte de a se naste de catre Allah, "maktub"... Asa o fi?! Oare cum ar fi sa stii cata vreme mai poti sa ii vezi pe cei dragi?! Cred ca mereu i-ai privi cu compasiune, cu o strangere de inima... pe de o parte ai fi trist gandindu-te la tragedia lor, iar pe de alta i-ai multumi lui Dumnezeu ca tu mai ai zile. In orice caz ai aprecia mai mult ultime clipe, fiecare vorba, gluma, compliment, prostie, repros, ai cladi un munte de amintiri, incercand sa nu uiti nici un detaliu cu acea persoana. Ti-ai pregati sufletul pentru durerea pe care ti-o va pricinui moartea lui. Dar ce faci cand toate astea cad peste tine din senin?!Din pacate am primit raspunsul la ambele intrebari... Durerea e aceeasi, dorul e la fel...
Tot musulmanii au o pilda. Se spune ca unei mame i-a murit copilul si s-a dus la un intelept despre care se credea ca face minuni. Cand i-a cerut sa ii invie copilul, inteleptul i-a spus: "Mergi si cauta in lume un om batran care nu a pierdut, in viata lui, pe cineva drag. Adu-l la mine si eu voi face minunea". Femeia a mers in lume si a cautat tot restul vietii sale... dar nu a gasit pe nimeni...
