Nu stiu exact ce sau cine sau unde... dar cuvantul in rasuna obsesiv in urechi ca zogomotul unui clopot lovit. E clar ca vesnicul meu pitic de pe creier a inceput sa lucreze, trezit probabil de o porcarie de carte pe care m-am ambitionat sa o citesc - John Fowels - Magicianul... o carte construita pe calapodul "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".
Zilele astea am realizat ca oamenii vad lumea numai dupa cum vor ei sa se petreaca lucrurile... O herghelie intreaga dotata cu ochelari... Atat de inghusti incat au minte cat o scandura in dunga... Si cand te gandesti ca sunt toate scrise si facute de o singura mana si suntem toti rezultatul aceleasi vointe?!... Lamentabil...
Ne-am nascut doar pentru a savura suferinta altora si, in lipsa ei, o provocam, pentru ca, nu-i asa, savuram cu sete neputinta celorlalti bucurandu-ne ca nu suntem noi cei loviti. Cu toate acestea suntem plini de vina, si murim doar pentru a-i condamna pe ceilalti la... suferinta... Lamentabil...
Si mergand orbeste pe cliseul "Tinerii vor sa fie fideli si nu pot; batranii vor sa fie infideli si nu pot" ne acoperim de greseli, de vieti false, de idealuri de hartie. Barbatii se insoara pentru ca sunt obositi sa caute, iar femeile pentru ca sunt curioase si ambii sunt dezamagiti. In cautarea timpului trecut avem impresia ca putem intineri repetand aceleasi greseli si creind aceleasi situatii. Un labirind din tufe ofilite... Lamentabil...
Frumusetea adevarata sfarseste acolo unde apare o urma de intelectualiate. Asa ca ne conservam beatitudinea pentru ca, in final, nu filosofia lui Kant o sa ne asigure o partida de sex o data pe an si atunci stangace si lipsita de orice placere. In nici un caz cartile din liceu nu o sa ne asigure un cec gras la sfarsit de luna, cec strecurat pe sub birou, pentru ca acolo o sa-ti petreci anii tineretii, intre parchet, birou si un madular fleoscait... Lamentabil...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu