Despre liniste si pace si... comportament pervers

DA!!! In sfarsit am avut parte de 5 zile de liniste si pace... si nici macar nu am dat mult pe ea :)) Am redescoperit fosnetul zapezii si pofta de copilarie, mirosul focului din soba (nu stiu sigur daca are un miros diferit, dar, mie asa mi se pare :)) ), fulgii mari si pufosi, sentimentul de siguranta ca apartii cuiva si un "buna dimineatza" rostit ragusit si somnoros, frigul, foamea si emotia.
Si ca sa ma credeti pe cuvant...










____________________________________________________________________________________

Se zice ca din greseli inveti... Si se pare ca eu nu am reusit sa invat nimic pana acum, rusine sa imi fie. A nenumarata oara mi s-a intamplat sa am incredere in cineva si acel cineva sa calce totul in picioare ca pe un pres prafuit cu "welcome". Il asculti ore in sir grijile, iti bati capul cu el, ii iei apararea, te certi cu prieteni de o viata pentru el ca apoi, cu prima ocazie, sa nu ti se mai raspunda la telefon. Acum o sa sariti cu gura "Da de ce nu ai curaj sa ii zici in fata si te ascunzi dupa blog?" Pai e simplu. O asemenea persoana nu mai merita nici un cuvant din partea mea. Pacat, parea chiar un om vertical si de buna credinta, dar lupul ... stiti voi. Rusine sa-mi fie ca nu m-am invatat minte si rusine sa imi fie ca imi batul capul cu lucruri asa marunte.

CHEERS!